De la doi ani, copilul a invatat sa vorbeasca si a inceput sa isi exprime gandurile si dorintele verbal. Acum el simte nevoia sa fie independent sa-si exprime personalitatea. Curiozitatea il impinge pe cel mic sa afle ce nu a inteles atata timp, iar lungul sir de intrebari "de ce?" acum incepe.

De obicei parintii sunt bucurosi ca fiul sau fiica lor, a ajuns la stadiuli in care intreba si isii manifesta interesul in legatura cu lumea inconjuratoare. Cu rabdare si pricepere incep sa-i explice micutului ceea ce il intereseaza,  descriind cu cuvintele pe care acesta la poate intelege tot ce doreste sa stie. Copilul simte ca parintilor le place sa explice si sa-l  invete. De aceea pe masura ce creste incepe sa speculeze acest lucru. Este normal sa-i raspundem, dar se poate ajunge la situatia cand copilul nu se mai opreste intreband continuu "de ce aia, de de cealalta" doar pentru a atrage atentia asupra lui. In aceste cazuri devine obositor si cateodata provoaca o stare de nervozitate. In momentul cand cel mic intreaba fara a se mai opri, este bine sa analizam situatia. Daca intrebarile sale sunt fara sens sau se repeta aducand in discutie acelasi lucru, in mod sigur este vorba doar despre incercarea de a se simti important.

Parintele ar trebui sa-i arate micutului ca a inteles jocul  si sa-i ofere o alternativa. Atentie, copiilor nu le place sa fie prinsi si pot incerca sa recastige "batalia" folosind alte metode.