O bucurie dar si o grija pentru parintii care au deja unul sau mai multi copii.

• cum vede acest lucru primul nascut?
• cum sa-l pregatim pentru acest eveniment?

In cele mai multe cazuri copii isi doresc un fratior sau o surioara din motive diferite:

Cu cit primul nascut este mai mic in momentul in care hotarim sa ne marim familia cu atit mai usor o sa-l convingem ca cel nou venit nu o sa-i aduca nici un prejudiciu in legatura lui afectiva cu parintii.

Fiind amindoi la virsta copilariei mici activitatea lor de baza este jocul, mama si tata ii vor imbraca, hranii, spala pe amindoi (pe rand bineinteles )  iar cel mare nu are de ce sa fie gelos pe micut.

Cind diferenta de virsta este mai mare de 3-4 ani intervin unele probleme de intelegere. Cel mare are deja deprinderile de a se imbraca, minca si chiar spala singur, merge la gradinita - in timp ce cel mic sta toata ziua cu mama, care il hraneste la piept, il spala, il imbraca si il leagana sau ii cinta cind il culca. Pe de alta parte diferenta de virsta dintre ei fiind numai 3-4 ani este destul de greu sa il antrenam pe cel mare la ingrijirea bebelusului.

Din aceste motive cind ne hotarim pentru un al doilea copil este bine sa-l pregatim pe fratior din timp:

El va avea, in functie de varsta, sarcini de supraveghere a celui mic, de a anunta pe mama cind este treaz sau plinge.

Poate sa-i cinte mici cintecele invatate la gradinita la ora de somn, sa ajute la baita celui mic: sa tina prosopul ori sapunul.

Dupa ce a sosit bebelusul parintii vor avea grija ca programul de joaca, plimbare sau alte activitati pe care le avea "cel mare" inainte sa nu sufere prea mari transformari si el sa nu se simta abandonat.

Gelozia intre frati mai ales la virste mici este ceva normal, in general copiilor le este greu sa-si imparta dragostea mamei cu tata, iar aparitia unui nou membru al familiei poate fi o incercare greu de trecut pentru primul copil.